Biography
Oza:
“Tell everyone I knew to stay away from making music
It ain’t nothing but a confusing mess… Confusing mess…
And if I was you, I wouldn’t hear a word I said
Wouldn’t trust nothing to start it up inside my head
I’d make a conscious effort to live instead
Of trying to kill the monsters that reside underneath the bed”
Atmosphere - If I was Santa Claus
Oza, o za, un lant de idei, un piept plin de timp si inimi care bat tobe de razboi inutil, un copil pierdut de mana protectoare, singur pe drumurile sale, un adult cu avantul unui prunc, la primul sau pas, calc cu un zambet sincer ca un „te iubesc”.
Poate poet, poate nimicuri, poate picuri de cerneala, poate lacrimi, poate mint si scriu din altii, poate simt si-s viu, din litere si pana in aliteratii.
Versurile sunt singure, poetul un personaj, viata trece frumos si ma pierd. De aceea cant, scriu, sunt si simt, prin poezie. Cand cant totul se opreste; voi imi cantati fericirea intre doar doua palme. Aplauze. Eu imi cant sufletul cu vocea ragusita de timp.
Octavian Ciprian Gheorghe ma numesc, am o viata frumoasa si un zambet urat. Sunt iubit si iubesc. Scriu si cant. Mai mor, mai traiesc. Mai invat, mai educ. Mai pierd, mai zambesc.
Si tot ceea ce fac o fac cu sunet in suflet si cu suflet in sunet. Auditie placuta.
Rebel Monk:
Eram genul ce călca încet pe oriunde, apăsat, fără frica, cu inima la volum minim, balansând zgomotul oraşului, să dau impresia de dinamism. Când era obosit şi nu mai agita oameni prin dânsul. Când alţii clădeau idealuri, eu le reglam zgomotul loviturilor date în principii; când ea mă căuta prin ochii altora, eu îi sădeam clape decalate printre paşi; când am simţit că sunetul începe să se agite, am încercat ceva, nu ştiu cu ce motive, am tras din palme notele şi-am aşezat pe frunte potere să-mi caute anomalia ritmului, dar gândurile-n grija nimănui au luat nuanţele turbate-n alte pleoape. Necurmatele priviri m-au îndreptat spre întâlniri cu nebunia mea şi ea zâmbea!
"Azi pleci?", îmi zise, cu zâmbetul pe buze, cu-n ton de alinare, parcă. Şi am răspuns: "Da", sub cămaşa de forţă, ce mă strângea, tare, albă, caldă. Şi ea-mi şopti încet, la ureche: "Ti-am construit ospiciu, iubitul meu, acolo e războiul ce aştepţi, şi te-am blindat cu zgomote, să te apere de acei pereţi.”
Eram genul ce călca încet pe oriunde, apăsat, fără frică, cu inima la volum minim, balansând zgomotul oraşului, să dau impresia de dinamism. Când era obosit şi nu mai agita oameni prin dânsul. Călcam încet, spunând cu pieptul plin de aer…
E lumea mea!
Artist descriptions on Last.fm are editable by everyone. Feel free to contribute!
All user-contributed text on this page is available under the Creative Commons Attribution-ShareAlike License; additional terms may apply.